Psihologie România

Un grup de suport/sprijin pentru dependenţi în recuperare este un cadru care oferă membrilor acestuia posibilitatea de a se menţine neconsumatori sau abstinenţi. În cadrul şedinţelor de grup, membrii grupului pot împărtăşi experiențe similare de viaţă, din perioada consumului sau cea de după oprirea lui, îşi pot oferi ascultare, înţelegere, se pot încuraja şi motiva reciproc pentru a menţine un stil de viaţă sănătos fără episoade de consum/dependenţă. Un grup de suport nu este un grup de terapie. Grupul de suport se axează în principal pe sprijinul şi ajutorul reciproc. https://t.me/+nfJZ11_YqCM2YmE0

Ed Sheeran: de la băiatul bâlbâit și batjocorit la artistul adorat de o lume întreagă Cu un păr neobișnuit de roșu, cu un semn mare pe față, ochelari cu lentile groase și o bâlbâială accentuată, Ed Sheeran a avut o copilărie grea. Respins și chiar luat în derâdere de colegii de școală, s-a retras din toate activitățile. Nu mai comunica cu copiii de vârsta lui, nu mai răspundea nici măcar la ore. A continuat să cânte însă în corul bisericii și acasă, mai ales acasă. Singur, în camera sa, a mărturisit că acelea erau unicele momente în care se simțea stăpân pe propria persoană. Deși părinții lui Ed sperau ca terapia menită să-i rezolve problemele de vorbire să dea roade, rezultatele întârziau să apară. Lucrurile s-au schimbat odată cu un cadou făcut lui Ed de către tatăl său, un album al lui Eminem. Impresionat de modalitatea în care cânta acesta, rapiditatea pe care o avea în exprimare, Ed Sheeran a realizat că trebuie să facă lucrurile altfel și a început să-și compună muzica, nu doar s-o interpreteze pe a altora. Acela a fost momentul în care bâlbâiala lui a dispărut ca prin farmec. Inspirat de ceea ce adusese munca de compoziție în viața lui, Ed a prins curaj și a decis că asta este ceea ce trebuie să facă. A început să cânte în orice loc din oraș în care se țineau concerte și care îl primea. Apoi a început să înregistreze și să vândă CD-uri cu propriile compoziții. Lucrurile se mișcau, dar prea încet pentru visele puștiului crescut în Framlingham, un oraș-port la Marea Nordului. La 17 ani și-a împachetat visele și câteva haine, și-a luat chitara și s-a mutat la Londra, locul în care spera să-și facă talentul cunoscut. A dormit în stații de metru și chiar în parcuri, a suferit de foame și spune că a avut momente în care s-a temut că va renunța. Viața lui s-a împărțit timp de mai mulți ani între cântări în localuri mici din capitala Marii Britanii și compoziție, pentru el, apoi pentru alți cântăreți pe care îi cunoștea la spectacolele la care participa. În 2009 a avut 312 concerte, dar succesul părea să se lase așteptat. Viața lui a fost presărată de încercări care i-au cauzat depresie: soția lui diagnosticată cu cancer în timpul celei de-a doua sarcini, iar prietenul lui cel mai bun a murit. Și, deși surprinzător într-o lume tot mai grăbită și destul de superficială, succesul unui băiat simplu, care cântă despre dragoste, suferință și vulnerabilitate, umanitate, un băiat care nu se teme să arate cine a fost și prin ce a trecut, ne arată și nouă, tuturor, că lumea are nevoie de sensibilitate și profunzime. Un adevărat model de predat copiilor, un caracter plin de compasiune, determinare și curaj!

Nu putem nega forta sau influenta asupra lor asupra alegerilor sanatatii sau relatiilor noastre cu ceilalti

Cand dorim sa fim fericiti nu vrem inainte de toate sa descoperim o anumita stare emotionala? Si invers a fi nefericit nu insemana netulburat sau descurajat, prada unor emotii nelinistitoare?

Si apoi cate greseli nu faci cand te lasi prada emotiilor!!

Ele ne cufunda in tristețe sau extaz insotindu ne si uneori provocandu ne succesele

Dar si alte greseli nu pot fi evitate cu conditia sa stim cum sa ne ascultam propriile emotii sau pe ale celorlalți

Furia Invidia Bucuria Tristetea Rusinea Gelozia Frica Iubirea

Dezbaterea poate continua la ne sfarsit ambii interlocutori au dreptate