Citatul zilei creștin ortodox

Sinaxar 12 august Sfinții Mucenici: FOTIE şi ANICHIT din Nicomidia 25 august Mutarea moaștelor Sfântului Apostol VARTOLOMEU , unul din cei 12, din insula Dinar la Venenda în anul 580 Sfântul Apostol TIT, Episcopul Gortinei din insula Creta, ucenicul Sfântului Apostol Pavel Sfinţii Ierarhi: GHENADIE I, IOAN al II-lea, EPIFANIE şi MINA, Patriarhii Constantinopolului (secolele al V-lea și al VI-lea) Sfinţii Mucenici: EUSEBIU, PONŢIAN, VINCENŢIU şi PEREGRIN din Roma (secolul al II-lea) Sfântul Sfințit Mucenic GERUNTIUS, Episcop de Talco în Italia (+ 100) Sfinții Sfințiți Mucenici: NEMESIE Diaconul şi fiica sa, LUCILA, care au pătimit la Roma (+ 260) Sfinţii Mărturisitori din Edesa, prigoniţi de arieni în vremea împăratului Valens (secolul al IV-lea) Sfinţii Ierarhi Mărturisitori: VARS şi EVLOGHIE, Episcopii Edesei, şi PROTOGHEN, Episcop de Caree (secolul al IV-lea) Sfântul Mucenic GENESIUS, comediant din Roma (+ 300) Soborul Sfinţilor Ierarhi ai Cretei: ANDREI Arhiepiscopul (+ 726) și CHIRIL şi EUMENIE de Gortina, Episcopii (secolele al IV-lea și al VII-lea) Sfântul Andrei Criteanul este cunoscut ca unul dintre cei mai de seamă și mai prolifici creatori de canoane și imne, deosebite prin frumusețea formei și profunzimea gândirii. Un Sfânt prunc, de neam evreu, din Constantinopol († secolul al VI-lea) Sfântul Ierarh IOAN Carpatiul, Episcop în Insulele Sporade şi scriitor filocalic, nevoitor din veacul al VII-lea Sfântul Ierarh IOAN, Episcopul din Kiev, mare sihastru în munții Carpați, Episcopul cel minunat, de la Schitul Sihla (+1956) să ne dăruiască binecuvântarea lor cerească!

Preasfinţite Părinte Ioan, a zis Părintele Teodul, v-am adus şi ceva de mâncare: pâine, fructe şi puţin vin. Primiţi-le întru numele Domnului! - Dumnezeu să-ţi plătească dragostea, Părinte Teodul, dar nu am nevoie de nimic. Are Domnul grijă de mine! Şi oricât a insistat Părintele Teodul, el nici măcar nu s-a uitat în coş să vadă ce i-a adus. Dar, ca să nu-l întristeze şi ca să nu-i treacă cu vederea dragostea, bunul nevoitor a adăugat cuvintele acestea: - Părinte Teodul, de mare folos este pentru călugăr postul. Să ştii că şapte sunt treptele postului, adică sunt şapte feluri de hrană pentru om: 1. Carnivorii, adică cei care mănâncă totdeauna carne. Aceştia sunt în treapta cea mai de jos a postului. Chiar dacă se înfrânează uneori de mâncare, ei nu pot spori niciodată în sfânta rugăciune. 2. Lacto-vegetarienii, adică cei care nu mănâncă niciodată carne, ci numai lapte, brânză, ouă şi tot felul de legume fierte. Aceasta este treapta a doua a postului, pe care o ţin de obicei călugării din mănăstirile cu viaţă de obşte. 3. Vegetarienii, adică cei care mănâncă numai zarzavaturi şi legume fierte sau crude. Rânduiala aceasta o ţin călugării cei mai râvnitori din vieţile de obşte. Iar de aici încolo, încep treptele postului cele mai aspre, pe care păşesc de obicei călugării sihastri şi pustnicii cei mai nevoitori. 4. Fructiferii, adică cei ce mănâncă o dată în zi pâine şi fructe nefierte, fără a gusta vreodată altfel de hrană. Cei ce au ajuns la această treaptă a postului, aceia pot stăpâni cu uşurinţă trupul şi gândurile şi pot spori mult pe calea rugăciunii. 5. Cerealierii, sunt călugării care mănâncă o dată în zi, dar numai pâine neagră de cereale şi boabe muiate de grâu, porumb, mei, linte, bob, mazăre etc. 6. Hrana uscată, este a şasea treaptă a postului călugăresc, la care ajung de obicei pustnicii cei mai râvnitori. Cei care petrec în această aspră nevoinţă mănâncă numai pesmeţi de pâine muiată în apă, cu sare sau puţin oţet şi, toate acestea, o dată pe zi şi cu măsură. 7. Hrana sau mana dumnezeiască, este ultima şi cea mai înaltă treaptă a postului călugăresc, la care ajung foarte puţini dintre asceţi, după o îndelungată nevoinţă, fiind întăriţi de darul Sfântului Duh. Aceştia se îndestulează numai cu Preacuratele Taine, adică cu Trupul şi Sângele Domnului nostru lisus Hristos, pe care le primesc o dată sau de două ori pe săptămână, fără a mai gusta altceva decât numai apă. Darul lui Dumnezeu m-a ajutat şi am ajuns la această treaptă şi nu mai simt foame şi nici trebuinţă de pâine şi legume. Prin această amănunţită descriere a postului şi a treptelor lui, Episcopul loan se dovedea un adânc cunoscător al Sfinţilor Părinţi şi un mare postitor la nivelul sfinţilor asceţi din vremurile de demult. Iar dacă a mărturisit că în prezent se află în treapta a şaptea a postului, adică se îndestula numai cu Sfânta împărtăşanie, aceasta a făcut-o prin voia lui Dumnezeu, ca să-i cunoaştem mai desluşit măsura sfinţeniei sale, să ne încredinţăm că şi în zilele noastre se pot face sfinţi şi, totodată, să ne dăm seama cât de mare şi necesar este postul pe calea îndumnezeirii şi mântuirii omului. Căci, fără post, nu vin nici lacrimile. Fără post şi smerenie nimeni nu se poate ridica pe treptele dumnezeieştii rugăciuni. Părintele Ioanichie Bălan – “SFÂNTUL IERARH IOAN, EPISCOPUL DIN KIEV, MARE SIHASTRU ÎN MUNŢII CARPAŢI”

„Eu sunt cetăţeanul Munţilor Carpaţi!" Sfântul Ierarh Ioan, Episcopul din Kiev, mare sihastru în munții Carpați, Episcopul cel minunat, de la Schitul Sihla (+1956)

Sinaxar 11 august Sfântul Ierarh NIFON, Patriarhul Constantinopolului și Mitropolit al Țării Românești, care s-a nevoit la Mănăstirea Dionisiu din Sfântul Munte Athos († 11 August 1508) 24 august Sfântul Sfințit Mucenic EUTIHIE, care a fost ucenicul Sfinții Apostoli Ioan și Pavel și care s-a săvârșit prin sabie (secolul I) Sfântul Mucenic TATION din Claudiopolis, care a pătimit în vremea împăratului Dioclețian (+ 305) Sfântul Cuvios GHEORGHE Limniotul, monah din Olimpul Bitiniei, mărturisitor în timpul împăratului Leon Isaurul (+ 716) Sfinții Sfințiți Mucenici: PTOLOMEU şi ROMAN, episcopi de Nepi în Italia (secolul I) Sfinții Mucenici: AURA fecioara şi cei dimpreună cu dânsa: CENSORIN, FELIX, MAXIM, HERCULIN, VENERIE, STIRACIN, CENIE, COMOD, ERMI, MAVRU, EUSEBIU, RUSTIC, MONAGREU, AMANDIN OLIMP, CIPRU, TEODOR tribunul şi SABIN, care au pătimit la Ostia în Italia (secolul al III-lea) Sfânta Muceniță SIRA din Persia, care era rudenie după trup cu Sfânta Muceniță Golinduh (+ 558) Sfântul Ierarh MARTIRIE, arhiepiscop de Novgorod în Rusia (+ 1199) Sfântul Sfințit Mucenic ATANASIE, patriarhul Ierusalimului (+ 1244) Sfântul Cuvios ARSENIE, egumenul Mănăstirii Komel din Rusia (+ 1550) Mutarea Moaştelor (1479) Sfântului Ierarh PETRU, Mitropolitul Moscovei și al Întregii Rusii († 21 Decembrie 1326) Mutarea moaștelor Sfântului Ierarh DIONISIE cel Nou din Zachint, arhiepiscop de Eghina (+ 1622), în anul 1716 Sfântul Cuvios Mucenic COSMA, monah la Mănăstirea Filoteu din Sfântul Munte Athos, și Sfântul Cuvios SERAPION, stareţul Mănăstirii „Sfântul Ioan Botezătorul” din Gareji în Georgia (+ 1719 și + 1774) Sfântul Cuvios ARISTOCLE din Moscova, monah din Sfântul Muntele Athos (+ 1918) Sfântul Sfințit Mucenic COSMA Etolianul, cel întocmai cu Apostolii (n. 1714, Mega Dendron, Grecia-† 24 August 1779, Kolkondas, Albania), care a mărturisit în Albania şi care s-a săvârşit prin sugrumare în anul 1779 Sfânta Icoană a Maicii Domnului “a Sfântului Petru, Mitropolitul Moscovei” (1306) să ne dăruiască binecuvântarea lor cerească!

„Va veni o vreme când diavolul va intra în casele oamenilor într-o cutie, iar coarnele sale se vor vedea pe acoperiş!” Sfântul Sfințit Mucenic COSMA Etolianul Profeție cu peste 200 de ani înainte să apară televizorul

„Slavă Ţie, Hristoase, Celui ce pururea îngăduieşti!” Sfântul Calinic, Patriarh de Constantinopol

Icoana înnegrită este un basorelief în ceară, de aproximativ 45 de centimetri pătraţi şi o înfăţişează pe Maica Domnului întoarsă uşor spre dreapta, purtându-L în braţe pe Dumnezeiescul ei Fiu. Cu mâna stângă ţine Mâna Pruncului pe pieptul ei, iar în Mâna dreaptă a Fiului se află Sfânta Evanghelie. În colţuri sunt înfăţişaţi Heruvimi şi Serafimi. Tradiţia Mănăstirii Mega Spileo sugerează că această Icoană ar fi una dintre primele Icoane pictate de Sfântul Evanghelist Luca şi că atunci când a înfăţişat-o Fecioarei Maria, ea a spus: „Darul Celui Care S-a născut din mine să fie cu ea!” Mai târziu, Sfântul Luca a dăruit această Icoană, împreună cu Evanghelia lui şi Faptele Apostolilor, fiului său duhovnicesc Teofil, guvernatorul Ahaiei. În timpul prigoanei romane, când mulţi dintre primii creştini au luat moarte mucenicească, Icoana a fost ascunsă în peşteră, unde a rămas până când s-a descoperit în chip minunat Sfintei Eufrosina. Tânăra Eufrosina era din satul apropiat Galata (astăzi Zachlarou) şi păştea adesea turma tatălui ei pe lângă o stâncă înaltă. De 2 ori văzuse una dintre capre suind la gura unei peşteri din stâncă şi întorcându-se cu botul plin de apă. Bănuind că acolo se afla un izvor cu apă rece, a urcat să se uite. După ce şi-a făcut drum prin tufărişul des, ea s-a aflat la gura unei peşteri foarte mari. Deodată a auzit un glas care-o striga pe nume. Privind în jur, a văzut oIcoană a Maicii Domnului în partea de sus a peretelui peşterii şi, din Icoană, a auzit un glas care-i spunea să aştepte sosirea monahilor Simeon şi Teodor. Tot atunci, pe când se aflau în Ierusalim, cei 2 tineri monahi Simeon şi Teodor au avut acelaşi vis în care Maica Domnului, însoţită de Sfinţii Apostoli Pavel, Andrei şi Luca, le-a poruncit să meargă în Ahaia pentru a găsi o Icoană de-a ei sculptată acolo de Sfântul Luca. Primind binecuvântarea episcopului, ei au pornit spre coasta nord-estică a Peloponezului. Sosind în Ahaia, Cuvioşii Simeon şi Teodor s-au rugat iarăşi pentru călăuzire şi în noaptea aceea au avut un alt vis în care li se spunea să meargă la Râul Bouras, aflat la 2 ore distanță, unde vor afla o păstoriţă cucernică, Eufrosina, care îi va duce la Icoană. A doua zi dimineaţă, pe când se apropiau de locul căutat, au găsit-o pe păstoriţă aşteptându-i. Ea le-a dat bineţe şi i-a chemat pe nume. Înfricoşaţi de părelnica ei vedere cu duhul, părinţii au şovăit să se apropie, dar văzând îndoiala lor, Eufrosina a chemat numele Maicii Domnului şi lovind cu toiagul stânca pe care stătea, din ea a ţâşnit un izvor cu apă limpede şi dulce. Acest izvor dăinuie până astăzi şi poartă numele Eufrosinei. După ce Eufrosina a povestit cum a descoperit Icoana Maicii Domnului, monahii s-au suit până la peşteră şi au aflat totul aşa cum spusese Eufrosina. Ei au coborât Icoana cu evlavie, au scos-o afară şi s-au întors să cureţe peştera. După ce au aprins focul ca să ardă tufărişul şi mizeriile, au aşteptat afară ca să se stingă flăcările. Deodată, un şarpe uriaş, alungat de fum, a ieşit târându-se din peşteră ca şi cum ar fi avut aripi. Pe când monahii şi Eufrosina se dădeau la o parte din calea lui,un fulger luminos ieşit din Icoană l-a ţintuit la pământ. Ei s-au întors în peşteră şi au găsit o masă unde, potrivit tradiţiei mănăstirii, Evanghelistul Luca slujea Liturghia şi scria Sfânta Evanghelie. Mai târziu, au lărgit peştera şi au ridicat acolo un mic Paraclis şi câteva chilii împrejurul lui. Vestea despre aflarea Icoanei s-a răspândit, cu iuţeală, în tot Peloponezul şi mulţi credincioşi au venit să se închine Icoanei, prin care Dumnezeu săvârşea multe Mminuni. În jurul lor s-au adunat şi alţi monahi, iar părinţii Simeon şi Teodor au început să străbată tot Peloponezul, propovăduind şi chemându-i pe oameni să se întoarcă la creştinism. Izgoniţi, pentru scurt timp, din acest ţinut, în vremea împăratului Iulian Apostatul, ei s-au întors curând după moartea lui şi amândoi monahii s-au săvârşit la Mega Spileo. Eufrosina şi-a ridicat lângă peşteră o mică chilie şi acolo a vieţuit pustniceşte până la moartea sa.

De-a lungul timpului s-au săvârşit multe Minuni şi tămăduiri mijlocite de Icoana Maicii Domnului, de la Mega Spileo. Din vremea ctitoririi sale în veacul al IV-lea, Mânăstirea a trecut prin 5 incendii devastatoare. De fiecare dată, Icoana de la Mega Spileo a scăpat în chip minunat de la pieire.