cookie

We use cookies to improve your browsing experience. By clicking «Accept all», you agree to the use of cookies.

Advertising posts
501
Subscribers
-124 hours
+97 days
+2730 days

Data loading in progress...

Subscriber growth rate

Data loading in progress...

Photo unavailableShow in Telegram
Un negustor bogat se întorcea acasă cu o însemnată sumă de bani. Mergând cu căruţa pe drum, se porni o ploaie mare. Nervos, cârti împotriva lui Dumnezeu: – La ce mai e bună şi ploaia asta? Dar cum mergea aşa, se ivi în faţa căruţei un bandit, care întinse puşca spre el, voind să-l jefuiască. Negustorul rămase încremenit. Hoţul apăsă pe trăgaci, dar arma nu luă foc. Din pricina ploii, capsa şi pulberea se udaseră. Văzând aceasta, negustorul dădu bice cailor şi luând-o la goană, scăpă de tâlhar. După ce ieşi din impas, se opri lângă o biserică, se închină şi zise:Iartă-mă, Doamne, că n-am ştiut ce zic. Îţi mulţumesc pentru ploaia aceasta! De-atunci, negustorul acela nu a mai cârtit niciodată. Dar şi pentru bandit a fost o lecţie: şi-a dat seama că o mână nevăzută l-a salvat pe negustor şi de atunci nu şi-a mai pus nădejdea în arme, înţelegând că oricând pot să-l trădeze şi astfel să cadă în mâna autorităţilor, aşa că a încetat să mai facă rele. Doamne, iartă-ne şi ne păzește! Vitamine Duhovniceşti
Show all...
5
Show all...
Viețile Sfinților ☦

Sfântul Dionisie Erhan s-a născut în anul 1868 în satul Bardar, la 15 km de Chișinău, din părinți evlavioși – Vasile și Andriana, primind din botez numele Dimitrie. La vârsta de 15 ani, simțind dorul de Dumnezeu și dorința de a îmbrăca haina monahală, tânărul Dimitrie a intrat în obștea Mănăstirii Suruceni. De la început, fratele Dimitrie s-a arătat râvnitor față de cele sfinte și dornic de cunoaștere, sârguindu-se să își formeze o cultură teologică prin lecturarea Sfintei Scripturi și a operelor Sfinților Părinți, care i-au fost călăuză în viață și sprijin în momentele de răscruce din viața personală și istoria neamului. A parcurs toate etapele vieții monahale devenind, pe rând, rasofor în anul 1890, monah în anul 1899, primind numele Dionisie, ierodiacon în anul 1900 și ieromonah în anul 1904. Remarcându-se prin viața sa duhovnicească, prin blândețe, dar și fermitate și demnitate în apărarea neamului și a credinței, prin cultura pe care a dobândit-o ca autodidact și prin aprecierea credincioșilor, în anul…

3
Show all...
Viețile Sfinților ☦

Sfânta Muceniţă Sofia (al cărei nume înseamnă înţelepciune) şi cele trei fiice ale sale, cărora le-a pus numele după cele trei mari virtuţi creştine: Pistis (credinţa), Elpis (nădejdea) şi Agapis (dragostea) au vieţuit în Italia, la Roma, şi au pătimit în vremea împăratului păgân Adrian (117-138). Viaţa Sfintei Sofia este un model de viaţă creştină: ea s-a căsătorit, a dat naştere la trei fiice, iar soţul i-a murit în scurt timp, rămânând văduvă. Femeie distinsă şi înţeleaptă, Sfânta Sofia a fost chibzuită şi plină de înţelepciune, după cum îi spune şi numele. După moartea soţului a trăit în rugăciune şi milostenie, sădind în inima fiicelor sale virtuţile. Le-a fost model de vieţuire creştină, le-a crescut cu dragoste şi cu multă rugăciune, astfel încât la maturitate fetele erau pline de înţelepciune dumnezeiască şi curtate chiar de feţe împărăteşti. Ele nu şi-au ascuns credinţa, ci au mărturisit-o mereu. Prefectul provinciei, Antioh, auzind de înţelepciunea şi frumuseţea celor 3 fete şi convingându-se că…

2
Show all...
Viețile Sfinților ☦

Sfânta Mare Muceniță Eufimia s-a născut în orașul Calcedon (Kadikoy – Turcia) din părinții binecredincioși Filofron și Teodosiana. În anul 307, în timpul persecuției pornite de împăratul Dioclețian împotriva creștinilor, Sfânta Eufimia a fost denunțată guvernatorului Prisc că este creștină. Suferința ei a început în timpul serbării păgâne închinată zeului Ares, zeul războiului, la care trebuiau să participe toți locuitorii, și să aducă jertfă idolilor. Sfânta Eufimia a refuzat să participe la această sărbătoare păgână, s-a ascuns în munți, însă a fost prinsă împreună cu alți patruzeci și nouă de creștini și au fost aduși împreună înaintea guvernatorului Prisc pentru a fi judecați. Refuzând să aducă jertfă idolilor, Sfânta a fost supusă numeroaselor chinuri, însă prin minune dumnezeiască un înger al Domnului îi vindeca rănile, fapt pentru care guvernatorul a acuzat-o de vrăjitorie. Primind poruncă să o arunce pe sfântă într-un cuptor înroșit, ostașii Victor și Sosten au fost opriți de îngerii lui Dumnezeu…

3
Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș (Documentar) https://youtu.be/1dcPxHI39NM Viaţa Sfântului Iosif: https://t.me/VietileSfintilor/904 @Ortodoxie
Show all...
Comori ale Ortodoxiei. Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș (23 02 2020)

3
„Cine va voi să-şi scape sufletul, îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa” (Marcu 8, 35). Aceste spuse de o uriaşă însemnătate pot stârni nedumerire. În cuvintele Domnului nu este nici o contradicţie; ele trebuie înţelese cum se cuvine. „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Matei 16, 24). Lepădarea de sine înseamnă lepădarea desăvârşită de propria înţelegere a căilor vieţii, de cele spre care năzuim potrivit îndemnurilor inimii noastre, lepădarea deplină de raţiunea noastră. Trebuie să devenim supuşi Domnului Iisus Hristos; ascultători până la capăt, până la moarte. Să ne concentrăm şi să ne adâncim privirea duhovnicească, privind cu luare aminte şi cinstit în ascunzişurile sufletului nostru. Acolo este întuneric, colcăie şerpii minciunii, curviei, zavistiei, trufiei, plăcerilor pântecelui, hoţiei, chiar şi uciderii. Suntem datori să îi urâm, să ne urâm sufletul dacă în el colcăie şerpii. „Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor şi la înfăţişare aflându-Se ca un om şi S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte şi încă moarte de cruce” (Filipeni 2, 6-8). El ne duce la moarte, însă nu la o moarte de care trebuie să tremure inima noastră: Câţi sunt ai lui Hristos şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi poftele (Galateni 5, 24). Ne cere să răstignim pe cruce şi să omorâm omul cel trupesc, patimile noastre, aşa cum El a răstignit păcatele întregii lumi pe Crucea Sa. Să ne răstignim nu trupul ca atare, ci omul cel vechi care trăieşte nu după legile Lui, ci după poruncile lumii. Trebuie să împlinim aceasta, căci altfel nu se poate curaţi inima, nu poate răsări în ea lumina lui Hristos. Altă cale nu este nicidecum. Dacă vom începe această lucrare ne stă înainte o luptă grea şi prelungită, fiindcă omul vechi, pe care l-am lepădat şi l-am răstignit, este o fiară sălbatică. Cu cât îl vom bate şi răstigni mai mult, cu atât va muşca mai aprig. Trupul e primejdios pentru noi, nicicând nu ne va lăsa în pace. Avem de luptat cu această fiară până la sfârşitul vieţii. În viaţa duhovnicească a te opri înseamnă a da înapoi, a pierde tot binele şi toată sfinţenia pe care le-ai dobândit. Sfântul Apostol Pavel, care a văzut fericirea drepţilor, spune: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine (Galateni 2, 20); şi „una fac: uitând cele ce sunt în urma mea şi tinzând spre cele dinainte, alerg la ţintă (Filipeni 3, 13). Pentru fiecare Domnul a pregătit o cruce aparte. Este foarte important să luăm crucea pusă înaintea noastră de Dumnezeu. Viaţa noastră este amar, întristare şi pătimire şi toate acestea alcătuiesc crucea noastră: căsnicia, profesia, bolile, clevetirile. Toţi oamenii poartă şi sunt datori să poarte asemenea pătimiri, chiar dacă nu ar vrea deloc. Cei care Îl urăsc pe Hristos, care leapădă calea Lui, tot pătimesc, însă cârtesc şi nu vor să îşi poarte crucea. Trebuie să ne ducem crucea neobosiţi, neblestemând-o, ci binecuvântând-o, împlinind porunca Lui, lepădându-ne de noi înşine şi mergând în urma Sa pe calea cea îngustă ce duce în Împărăţia Cerurilor. Se cuvine să ştim că pe această cale, oricât ar fi de grea, dacă ne vom întoarce către Hristos din toată inima, El Însuşi ne va ajuta în chip uluitor pentru noi; El ne va sprijini când vom cădea, ne va întări, ne va îmbărbăta şi ne va mângâia. Atunci vom pricepe cuvintele Sfântului Apostol Pavel, şi anume că necazul nostru de acum, uşor şi trecător, ne aduce nouă, mai presus de orice măsură, slavă veşnică şi covârşitoare (2 Corinteni 4, 17): atunci pătimirile scurtei noastre vieţi ni se vor părea uşoare. Când vom străbate această cale ce pare grea şi cumplită, când vom simţi harul lui Dumnezeu care ne întăreşte, atunci ne vom duce cu bucurie şi cu smerenie crucea, ştiind că prin aceasta ni se deschide intrarea în Împărăţia Cerurilor. Sfântul Luca al Crimeei, 30 septembrie 1946. @Ortodoxie
Show all...
5
Cântarea Sfintei Cruci Astăzi voiesc a-ţi aduce Laudă, Sfinţită Cruce, Cântând cu cântare dulce: Bucură-te, Sfântă Cruce! Bucură-te, semn ceresc, Cruce steag împărătesc! Bucură-te, armă sfântă, Bucură-te, rugă sfântă! Bucură-te, bucurie Celor din călătorie! Bucură-te, sfântă armă Care pe vrăjmaşi îi sfarmă! Bucură-te, armă tare Călătorilor pe mare! Bucură-te, şi eu ţie, Cânt astăzi cu veselie. Astăzi ţie ţi se-nchină Al meu trup făcut din tină, Cu tine când mă-nsemn, Toate cele rele pier. Scap de vrăjmaşii cumpliţi Ce sunt cu mine învrăjbiţi Când te am eu păzitoare Şi bună străjuitoare. Atuncea răul vrăjmaş N-are la mine lăcaş Şi se scutură şi piere De nespusa ta putere. Tu eşti a mea mângâiere. Tu, Cruce, a mea putere! Tu eşti povăţuitoare, Și la Rai îndreptătoare. Tu minuni mari ai săvârșit, De demult de la-nceput Tu ape ai îndulcit, Ca mierea le-ai prefăcut. Tu Marea Roşie încă, Pe cât este de adâncă, În două ai despărţit, O, Cruce, lemn fericit. Tu pe cer te-ai arătat Creştinului împărat Din stele alcătuită, O, Cruce, preafericită! Având împrejur scrisoare Cum că eşti biruitoare Tu, Cruce, fiind purtată Şi pe umeri ridicată De Bunul Stăpân Iisus, Mergând la Golgota-n sus Acolo Iisus voi Pe Cruce a Se sui. Unde prin mâini, prin picioare Cu cuie pătrunzătoare, A fost Sfântul Trup pătruns Al Preadulcelui Iisus. Pentru aceasta şi mie Dă-mi teamă şi bucurie. Teamă că sunt păcătos Şi nevrednic de Hristos. Bucurie că dai har sfânt Creştinilor pe pământ Dă-mi și mie mângâiere O, Cruce, a mea putere. Dă-mi dar ca să biruiesc Tot sfatul cel diavolesc Dă-mi o inimă curată, Dă-mi o minte luminată! Şi aşa prin darul tău Să mă-nvrednicesc şi eu Vredinic a te lăuda, Vrednic a te săruta Cântându-ţi cântare dulce: Slavă ţie, Sfântă Cruce! https://youtu.be/9WPmN-QocuU @Ortodoxie
Show all...
Cantarea Sfintei Cruci

2
Photo unavailableShow in Telegram
Cel ce vrea să se mântuiască să nu osândească pe nimeni pentru crucea pe care o duce. Răstignirea îl așteaptă pe cel ce s-a hotărât cu toată puterea sufletului său să vină la Iisus, dar acesta iubește din tot sufletul pe cei ce-l răstignesc. În necazuri se vede iubirea omului de Dumnezeu și de oameni. În cuptorul suferințelor de tot felul se curățește sufletul omenesc pentru Împărăția lui Dumnezeu. Suferința smerește trufia omului și Îl face pe Dumnezeu prieten. Așa să vă tâlcuiți crucea pe care o aveți fiecare de dus! În Cruce, Dumnezeu a ascuns o taină: taina mântuirii fiecăruia. Sfântul Cuvios Arsenie Boca Despre Înălţarea Sfintei Cruci: https://t.me/VietileSfintilor/903 @Ortodoxie
Show all...
5👍 2
Slavă la Doamne, Strigat-am – Sfântul Ioan de la Prislop https://youtu.be/zP3djYknLrs Viața Sfântului Ioan de la Prislop: https://t.me/VietileSfintilor/902 @Ortodoxie
Show all...
Slavă la Doamne Strigat-am - Sf Ioan de la Prislop.

3
Photo unavailableShow in Telegram
Un tânăr dornic de aleasă învăţătură s-a dus la o mănăstire să-i ceară unui călugăr o carte din care să înveţe cum trebuie să fie un creştin adevărat, cum să gândească, ce să facă. Monahul i-a zis că are o asemenea carte în chilia sa şi s-a dus să o aducă, însă, după câteva clipe, s-a întors cu o cruce şi i-a spus: Crucea e cea mai de seamă învăţătură pe care Dumnezeu i-a dat-o omului. Mântuitorul S-a jertfit pentru noi, arătându-ne ce înseamnă să iubeşti. Crucea-i calea pe care omul ajunge la iubire, adică la Dumnezeu. Cine ştie să-şi poarte crucea poartă cu el în acelaşi timp harul şi iubirea Domnului. Crucea nu-i o povară, ci o bucurie. Când te dăruieşti celui drag, nu o faci cu tristeţe şi cu reţinere, ci cu bucurie şi entuziasm. Crucea înseamnă deci şi curaj, dar şi răbdare în necazuri. Voiai o carte pe care să o citeşti cu ochii şi a cărei învăţătură să îţi lumineze mintea. Iată crucea – cartea pe care o vei citi cu sufletul şi a cărei învăţătură îţi va lumina întreaga viaţă. Vitamine Duhovniceşti
Show all...
4
Choose a Different Plan

Your current plan allows analytics for only 5 channels. To get more, please choose a different plan.